Socul ingrijorator

Marea mea îngrijorare… provine din faptul că simt fragilitatea ţesăturii spaţiului şi timpului. Simt cum se subţiază din ce în ce… Poate că lumea noastră îşi pierde vlaga, poate că se apropie de sfârşitul predestinat. Poate că se va sfărâma ca o scoică şi adevărul de granit al unei alte lumi se va revela în locul lumii de acum. Poate că acea altă-lume este lumea-de-dincolo, nu în sensul supranatural, nu în sensul unei vieţi de apoi, ci doar în sensul lumii care va urma lumii noastre. (Încă sunt convins că atunci când cunoaşterea noastră ştiinţifică va spori şi mai mult, vom putea explica asemenea fenomene fără să recurgem la superstiţii. Este, pur şi simplu, un nou aspect al realului.) Poate că lumea noastră nu-i altceva decât o viziune în ochiul vătămat a cine ştie cărui individ.
Nu ştiu ce vorbesc. Ştiu doar că există primejdia unui sfârşit, a încetării de a mai fi. Ştiu că nu putem avea încredere în pământul nostru degradat. Există un alt cosmos ascuns nouă, dar care ne dă semnale. Când va izbucni în faţa noastră, s-ar putea să ne spulbere, de parcă nici n-am fi existat vreodată…

Mai spun doar că… trebuie să ne oţelim în faţa şocului !

Posted on 11 Noiembrie, 2010, in Thoughts. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: