Iertare vs. Uitare

Unele iertari par ca vin de la sine… iertarea nu schimba si nici nu sterge faptele, iar oamenii fac o confuzie, iau acceptarea drept iertare. Se-aseaza timpul peste ce-a fost neplacut si lucrurile isi reiau cursul obisnuit. Insa lucrurile nespuse, fie ele reprosuri sau regrete, atarna deasupra capului ca sabia lui Damocles. Astfel de tensiuni nu se evapora pur si simplu. Stim cu totii ca e o lege a firii ca, in momentul t, forta f este aplicata si totul se revarsa asupra celor implicati.

Sunt si persoane care iarta, zambind. Cu toate astea, nu uita ipostaza in care au fost pusi si, cand se iveste momentul, “lovesc”. Eventual, sub centura. Si-atunci, ce facem? Pornim modul de iertare automata, consolandu-ne cu ideea ca, odata, am gresit si meritam palma primita?

Asadar, pare mai indicat sa discutam deschis, sa ne explicam faptele atunci cand ne scuzam pentru ele, caci uitarea nu coincide deloc cu iertarea si nici viceversa.

Si totusi, gandindu-ma la ultima oara cand mi-am cerut iertare cuiva, cred ca am fost superficial, punand mai mult pret pe faptul ca unii oameni iarta pentru ca au un suflet bun.

Posted on 4 Iunie, 2010, in Real life, Thoughts. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: