Merci !

Ai facut ceva bun pentru mine, m-ai adus din nou la cuvinte dupa un timp indelungat in care nu le mai gaseam. Probabil ca ceva se golise pe dinauntru fara sa-mi dau seama, si imi pierdusem calea spre exprimare tot cautand-o.
Ma tot gandesc la ce s-a intamplat si raman la ideea ca doar adevarul ne poate aduce linistea si seninatatea. Daca ne facem ca nu vedem, si nu spunem si nu recunoastem, nu inseamna ca lucrurile se schimba, nu evoluam in niciun fel, ramanem prizonierii unui joc tembel care ucide, pana la urma, tot ce e mai bun in noi.

Ma gandesc, ca este posibil ca eu sa fac parte dintr-o catgorie de oameni care dispar incet incet.  Sunt un om simplu, cu universul lui, si singurul lucru care ma intereseaza cu adevarat este cunoasterea… A mea, a lumii, a semenilor mei, a ceea ce suntem capabili sau incapabili sa facem, sa lasam in urma noastra, sa transmitem altora, a capacitatii noastre de a darui si de a primi, a limitelor noastre, a puterii noastre de intelegere si de acceptare, a fortei de a ne pastra libertatea, demnitatea, onoarea.
Poate de asta nu pot fi indiferent la ce se intampla in jurul meu, poate de aceea imi las portile deschise oamenilor pe care ii intalnesc, pentru ca e o bogatie sa poti patrunde, fie si pentru putin, in sufletul unui om.

Fiecare dintre noi are dreptul la libertate, ca si la dragoste. Prezenta iubirii este absenta durerii. Inseamna muzica, prietenii, impliniri. Inseamna bucuria permanenta de a impartasi, de a comunica de a rade!

Am putea trai fara prieteni? Am putea trai fara dragoste? Am putea trai fara sa comunicam? Avem pe cineva pe care putem chema noaptea daca ne e rau? Avem cu cine vorbi daca simtim nevoia? Avem usi care se deschid daca batem la ele? Avem in jur oameni care ne inteleg si ne respecta fara sa incerce sa ne schimbe? Incercam sa-i intelegem pe cei din jur? Fara saii judecam? Stim cat de profunda este capacitatea noastra de a iubi si de a darui celor care au nevoie?

Tot atatea intrebari pe care trebuie sa ni le punem si la care trebuie sa gasim raspuns. Pentru ce? Ca sa ne cunostem, ca sa-i putem cunoaste pe ceilalti… Ca sa putem ajunge la ce ne-am propus, dupa ce am avut puterea sa ne dam seama precis de ceea ce asteptam de la viata…

Altfel, viata va fi doar un conflict perpetuu intre noi si restul lumii; Plin de reprosuri, singuratate, nemultumire, teama si tristete.

Merci ca m-ai facut sa vorbesc, sa simt, sa rad, sa plang , sa sufar, sa ma bucur, sa ma dezamagesc, sa descopar lucruri nestiute, sa te iubesc, sa te urasc, sa vreau sa te mangai apoi sa te bat , sa te sfasii, sa te ranesc…

Posted on 15 Octombrie, 2008, in Day by they and fight by night, Thoughts. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: