Life… Real life

Life… Real life

Am ajuns in sfarsit acasa. Vreau sa ma relaxez, sa ma simt bine in ziua pe care mi-am facut-o sa fie libera, sa gandesc si sa ma las purtat pe intinsele campii ale amintirilor.
Ma arunc in fotoliul pufos al dorintei si fumez o tigara; privesc fumul alb care iese din acel bat atat de daunator. Fumul se pierde in camera asemeni gandurilor mele. Am ajuns prea departe si nu stiu daca e bine sa mai inaintez.
Ploua.

In casa se simte mirosul ud al ploii si prospetimea purificatoare a naturii prin acei stropi de apa cazuti din cer, care dau o nota de romantism intregului cadru. Mirosul calei de pe masa te duce cu gandul la toata frumusetea vietii, la toate bucuriile si implinirile de care ai parte. Iar cand te gandesti la continuitatea care este responsabila de acest ciclu etern: te nasti pentru a muri… nu prea mai ai multe de spus; de aici porneste totul si tot aici se opreste – sau continua.

 

Posted on 21 Noiembrie, 2007, in Day by they and fight by night, Thoughts. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Te nasti sa traiesti, te nasti sa fii fericit, te nasti sa iubesti. Totul a pornit cand ne-am nascut, se termina cand murim.

  2. de fapt, e bine sa mori…important e sa nu ramai mort. Si nu moartea e scopul vetii ..😛 cred (:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: