Viata in limita naturalului si a matematicii

E dimineata deja si eu inca nu am adormit. Simt mirosul umed al asfaltului si vad aburii cum se catara spre infinit.

Ma gandesc la ceea ce urmeaza, dar nu intrevad a fi ceva bun sau rau.

Ploua.

Frunzele mari ale copacilor danseaza in bataia picurilor cazuti din cer. E un spectacol nemaipomenit, asezonat cu zgomotul masinilor grabite.

Privesc in gol si ma gandesc la infinit.

Gandurile mele culiseaza pe un fir de ata numit viata, intre plus si minus infinit. Calculez limita si o integrez. Rezultatul e un numar din multimea numerelor reale. Fara zero.

Calculez si radicalul, sub protectia umbrelei care functioneaza pe post de modul. Rezultatul e un numar intreg.

Incerc sa rezolv si fractia: rezultatul anterior impartit la viata, care nu e altceva decat numitorul.

Rezultatul il voi afla; dupa indelungi calcule.

Aer… gol… infinit… zero.

Posted on 3 Iulie, 2007, in Thoughts. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Andrei cel Rau

    sincer…..m-a inspaimantat blogul…

  2. Soare, raze, clipe, timp . Zambet .

  3. @UrbanReality: Interesanta si misterioasa aparitie… Sper ca stii de ce spun asta…😐

  4. Matematica – un mister total pentru mine…am fost victima ei in orice situatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: