O noapte

„Pustie şi albă e camera moartă…

Şi focul sub vatră se stinge scrumit…

Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,

Cu nici o schinteie în ochiu-adormit…

Iar geniu-i mare e-aproape un mit…

E moartă odaia, şi mort e poetul

Şi luna e rece în el şi pe cer

E moartă odaia, şi mort e poetul

Făptura de humă de mult a pierit

Chiar alba odaie în noapte a murit

Şi flacăra spune:

„Aduc inspirarea…

Ascultă, şi cântă, şi tânăr refii…-

În slava-nvierei ineacă oftarea…

Avut şi puternic emir, voi să fii“

Sub magica-i umbră, un om se răsfaţă

Mai slut e ca iadul, zdrenţos şi pocit

Hoit jalnic de bube – de drum prăfuit

Viclean la privire şi searbăd la faţă

Sub aeru-n flăcări, zac roşii movile

Tot roşu de sânge zăresc peste tot

Şi foamea se face mai mare – mai mare

Cutremur e setea, ş-a foamei simţire”

Posted on 21 Septembrie, 2006, in Poems & Stuff. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: