O lume cu fundu’-n sus

Scriu astazi o scrisoare deschisa catre o persoana imaginara, catre o persoana care a existat doar in imaginatia mea. Scriu astazi despre cum trebuie sa faci lucrurile cele mai grele si mai hotaratoare pentru tot restul vietii, in momente in care te simti vulnerabil, in momente in care abia iti dai seama cine esti si incepi sa comunici cu tine insuti pentru a intelege ce vrea sa-ti comunice sufletul ala mic prins in cusca care e trupul tau.

Vreau sa scriu astazi despre ceea ce a fost in speranta ca nu va mai fi… vreau sa scriu astazi despre ceea ce am visat in speranta ca se va intampla… vreau sa va explic cum sta treaba cu catharsisul, pentru ca functioneaza.

Poate ca ati auzit , poate ca nu, despre efectul purificator al artei. Acest atribut al creatiilor omului care ne infrumuseteaza viata spirituala a fost numit de vechii greci catharsis. Pe mine m-a ajutat de fiecare data. De-aceea scriu astazi aceasta scrisoare catre cea (pentru ca in cazul meu e vorba de o ea) care m-a facut sa realizez ca lumea asta e cu fundul in sus.
Draga tu,

Nu vreau sa reprosez pentru ca nu e loc de reprosuri. Nu vreau decat sa spun ca am inteles mesajul. In lumea asta a noastra totul este cu fundul in sus, tot ce este anormal a capatat o dimensiune normala, tot ceea ce nu in regula e luat ca original. Lumea asta in care nu este indicat sa-ti spui problemele persoanelor in care ai incredere pentru ca si ele la randul lor au probleme si ultimul lucru de care au nevoie este sa-ti asculte tie plangerile. Nu vreau sa fac reprosuri pentru ca orice relatie ai avea in viata este binevenita; orice interactiune cu o persoana noua atrage dupa sine o alta experienta… si cum toata lumea cere experienta, cred ca ar trebui sa-ti multumesc pentru ca ai existat in viata mea.

Nu vreau sa-ti reprosez ca din conversatiile interminabile pe care le aveam nu a mai ramas decat un mail la o saptamana care ma face sa simt ca sunt la mii de kilometri departare de tine. Nu vreau sa-ti reprosez ca nu-mi reprosezi, ca nu-mi spui exact ceea ce nu fac bine, ca ma lasi sa presupun ce e in mintea ta, ca ma lasi sa am o relatie cu o persoana imaginara si ca ar trebui, de fapt, sa-ti multumesc ca-mi dai libertate… o libertate in care sunt captiv de atata timp incat nici nu mai stiu daca mai exista vreo dimineata in care sa nu fi primul lucru din mintea mea.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc ca mi-ai oferit sansa sa ating limita de jos pentru a avea de unde sa ma ridic. Daca nu erai tu probabil ca nu as fi cunoscut frumusetile abisului. Nu-ti reprosez ca nu pot sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, pentru ca oricum nu ai intelege… sentimentele mele pentru tine sunt mult prea complexe pentru ca sa le poti macar accepta in viata ta. Iti multumesc totusi ca nu ai taiat definitiv cordonul ombilical care ne leaga si ca imi permiti sa respir, desi ingatuit. Iti promit ca voi creste si voi taia eu singur cordonul.

Nu vreau sa-ti reprosez ca m-ai facut sa recunosc tot ceea ce am scris aici, pentru ca ar insemna sa-mi fie rusine de ceea ce simt, ceea ce nu este adevarat!

Nu vreau sa-ti reprosez ca vei citi asta si vei rade sau, si mai rau, vei judeca, pentru ca nu am scris-o pentru tine, am scris-o pentru mine!

Nu pot sa mai reprosez pentru ca nu am niciun drept; intr-o relatie de doi intotdeauna ambii sunt vinovati in mod egal.

Nu vreau sa reprosez ca am regrete, pentru ca nu am. Tot ceea ce am ales la un moment dat a fost ceea ce sufletul si creierul meu au hotarat si ar insemna sa neg ceea ce am fost odata.

Nu vreau sa-mi reprosez ca voi sta mult pe ganduri daca sa-ti trimit scrisoarea asta sau nu, dar probabil ca impulsiv cum ma stiu nu-mi va fi teama sa risc si mail-ul pe care mi-l trimiti, nu-mi va fi teama ca de data asta vei disparea definitiv din viata mea, pentru ca oricum cea care imi trimite mail-uri nu esti tu cea adevarata, pentru ca pe tine cel adevarat l-ai inchis undeva cu lacat si ai aruncat si cheia.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc,

Al tau drag, eu

 

Oare sa trimit sau nu…?

Posted on 12 Iulie, 2006, in Day by they and fight by night. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: