No title

A vorbi cu cineva, este minunat; cand ajungi sa te gandesti la acea persoana, este deja dureros. Dimineata ma trezeam cu gandul departe… spre apus;  la pranz, mancam cu tine, iar seara ‘stateam’ cu tine.

Da… poate nu iti va veni sa crezi, dar ai ajuns sa faci parte din existenta mea; din tot ceea ce faceam eu.

Iti dedic acest articol, si sper ca undeva, intr-o mica patratica a inimii tale, imi fac si eu un loc.

Posted on 12 Iulie, 2006, in Day by they and fight by night. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. o alta fila ,o alta zi….aceeasi suferinta! sa mori ranit din dragoste de viata? sigur e posibil,dar parca prea prozaic cind viata iti apartine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: