Pentru tot restul vietii…

 

 

Mă apropii de ea şi privesc cât mai adânc în zona uşor umedă, care mă face să tremur instantaneu acum, când pentru prima oară cu adevărat iau contact cu ea. Intru timid în zona asta caldă, vulnerabilă dar atât de expresivă, înconjurată de câteva fire de păr foarte scurte, discret aranjate şi care mă îmbracă pe mine cu o căldură nemăsurabilă: ochii ei. Privesc cât mai adânc în ochii ei şi, rămas de mult fără cuvinte, îi spun ca martor:

Bună, ce faci aici aşa singură?

Bună… Bine, astept pe cineva să mă ia.

Mi-a răspuns total confuză şi puţin din reflex. Încerca să vadă ce-i cu mine. Stătea îmbrăcată într-un palton, pe un fotoliu, cu o geantă pe genunchi şi cu telefonul în mâna dreaptă.

Văd că trebuie să pleci curând, îmi laşi numprul tău de telefon să vorbim şi în alte condiţii? Se vedea clar pe faţa ei că încă nu ştia exact ce să creadă şi cum să reacţioneze. Dar mă privea fix şi asta îmi plăcea.

Nu prea… nu ştiu… Da, bine, ţi-l dau, dacă tu crezi că o să-l foloseşti vreodată.

Tastam pe telefon cele zece cifre ale codului secret care îmi permitea să o mai văd. M-am simţit puternic, frumos şi învingător. Ca un erou. Dar nu eram deloc unul. Eroii nu au defecte, iar eu nu aveam încă puterea să mi le amorţesc, ci abia să mi le recunosc.

Era cea mai frumoasă şi putea să fie dragostea vieţii mele. Mă prinsese pe loc repaus, cu garda jos şi nu eram pregătit să mă îndrăgostesc. Dimineaţa, cât încercam să mă hotărăsc ce haine să mă reprezinte azi mă gândeam ce o să am de făcut, dar în niciun caz să îmi schimb viaţa complet nu era pe lista mea. Nu azi.

O cheama ♥ şi o să fie numele pe care o să-l rostesc mereu, chiar dacă doar în gând, pentru tot restul vieţii.

Acum câteva sute de ani aş fi luat cel mai rapid porumbel să-i trimit o scrisoare de dragsote. Acum câteva zeci de ani şi fi făcut zeci de drumuri până la poştă să îi trimit vederi. Acum câteva minute i-am trimis un mesaj pe telefon. Aşteptarea de cele două-trei minute până mi-a răspuns a durat de parcă porumbelul de mai devreme, secularul, încă mai trăia şi a mers pe jos de la ea până la mine.

Am ajuns cu cinci minute mai devreme la întâlnire. Eram scump parfumat, îmbrăcat în sacoul câştigător, cu emoţiile într-un buzunar şi speranţele în celălalt. Într-un alt buzunar, pe care nu-l găseam niciodată, era teama că nu o să o cuceresc. Şi trebuia să o fac acum, la întâlnirea asta. Este finală, nu e tur-retur şi nu am decât o şansă. Până sa apuc să reformulez cuvântul „şansă”, m-am trezit cu ea lângă mine. Cu ♥, nu cu şansa.

Ce faci, brunetule?

Sunt şaten, dar nu ţin aşa tare la asta. Ea poate să zică şi să se ia de părul meu cum vrea. Chiar şi să tragă de el.

Bine, zâno, tu? Ceva broaşte pe ziua de azi?

A râs cu poftă şi cu volum. Avea pe sub sacoul maro un tricou pe care scria „Dacă te sarut, prinţ te fac!”. Aveam deja 1-0, o făcusem să râdă!

O masă cu două pahare şi o sticlă aproape goală de vin stăteau între noi. Sacourile stăteau şi ele pe spătarele scaunelor şi odată cu ele, uşor-uşor, ne dădusem jos şi nişte scuturi de autoapărare şi deveneam sinceri. Nu unul cu altul, ci cu noi înşine.

– Îmi place să mă gândesc de multe ori cum ar fi să mă bag noaptea la mine în pat, să închid ochii, să adorm şi să-i deschid în alt pat, în altă lume, unde să nu cunosc pe nimeni… în afară de cel care, îmbrăcat doar într-un halat, se duce să dea perdeaua la o parte, să facă loc unei alte vieţi, unui soare nou în acel pat, lângă mine, pe mine… Să mă las sărutată şi mângâiată de amandoi, de mâinile şi razele lor, amândoi să-mi arate că mă iubesc şi doar unul să mi-o spună.

Spaţiul gol de mai devreme a fost liniştea care s-a lăsat între noi, după vorbele ei.

N-am halat, dar să ştii că am un prosop foarte lung, iar cu soarele mă descurc eu cumva.

Hai, nu fi rău, de ce râzi de mine? O fată are mereu voie să viseze. A, şi am uitat, să miroasă a flori! Să le văd culoarea într-un colţ de cameră, să se uite la mine şi să ţină mereu cu mine.

S-a ridicat, s-a scuzat că merge până la baie, dar nu şi că mi-a dat lumea peste cap complet. M-am ridicat şi eu repede, m-am uitat pe geam, dar nu găseam nimic pe strada asta acum. Am oprit un chelner şi i-am cerut un pix şi o hârtie, una mai mare decât cea pentru nota de plată. Priveam mereu ba spre baie, ba spre chelner. Speram să nu se întoarcă ♥ aşa repede. În sfârşit am primit pixul şi o hârtie ruptă dintr-o agendă mare. Am început să desenez grăbit cu negru pe alb. Acum se aşază şi ♥.

Poftim, pentru tine, proaspete! şi i-am întins bucata de hârtie.

Ai înnebunit, ce-i asta? De ce ai desenat flori?

Nu văd nicio florărie pe aici ca să-ţi cumpăr unele. Plus că sunt foarte speciale. Sunt singurele flori din lume care trăiesc doar dacă nu sunt udate. Culmea, nu? Altfel s-ar şterge şi ar muri. Şi, serios acum, unde ai mai văzut tu flori alb-negru? Poţi să le colorezi tu mereu, diferit, în funcţie de starea ta.

M-a privit altfel acum. Şi mi-a plăcut şi mai mult. Ne-am gustat buzele şi ce a urmat după asta ştim numai noi.

Mă apropii de ea şi privesc cât mai adânc în zona uşor umedă, care mă face să tremur instantaneu acum, când pentru prima oară cu adevărat iau contact cu ea. Intru timid în zona asta caldă, vulnerabilă dar atât de expresivă, înconjurată de câteva fire de păr foarte scurte, discret aranjate şi care mă îmbracă pe mine cu o căldură nemăsurabilă: ochii ei. Privesc cât mai adânc în ochii ei şi, rămas fără cuvinte, îi spun:

Bună dimineaţa, dragostea vieţii mele!

Cu ochii închişi, dar cu un început de zâmbet, s-a lipit somnoroasă de mine şi mi-a răspuns din vis, de vis:

Bună dimineaţa, viaţa dragostei mele!

 

Concluzii şi comentarii … vă las pe voi. 

 

Posted on 9 Iulie, 2006, in Day by they and fight by night. Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. I love mornings like that.
    To many more!

  2. Nu pot decât să mă bucur pentru tine şi pentru o aşa cucerire (chit că nu te cunosc🙂 )!

    (e frumos să afli că încă mai sunt oameni care trăiesc astfel de momente şi mai ales astfel de poveşti -pentru că este o poveste de dragoste,nu :P?)

  3. wow … imi place cum ai povestit😀 citeam si imi dadeam seama ca si dragostea are partile ei bune si mi-e dor si mie de sentimentul ala :(( in fine ma bucur pt tine se vede ca ai si imaginatie😉 chestia cu scrisul pe foaie e supper sper sa reusesc sa o fac si eu😛 }{

  4. desi numi prea plac dulcegariile e tare……;)……super povestit ….cred k cu totzy am visa la asa ceva…….(ps: chiar si eu intrun fel)……..if it’s real ma bucur pt tn:-*………..ai talent zik eu:P…..contynua sa povestesty ji zimi si mie pe une le pui k sincer ceea ce scrii din suflet renaste in ceilalty speranta;)……………………si aduce makar o iluzie dak nu o speranta care nu moare………..

  5. black butterfly

    mi se intampla uneori sa visez shi eu la zile de genul asta…numai ca in ultimu timp tot mai rar:( …..dar e bine sa visezi, am auzit ca cei care nu au vise nu pot avea prea multe…..nu am de unde sa stiu daca e adevarat, eu intotdeauna am visat:) asa ca vise placute in continuare!

  6. frumoasa povestioara.daca ar fi mai multi oameni cu farmec in lumea asta,daca ne-ar face mai multi sa zambim ar fi minunat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: