Cauzele timiditatii

Mai mult sau mai putin, timiditatea ne afecteaza pe toti. Dar pentru a reusi sa depasim aceasta stare, trebuie sa-i cunoastem cauzele. Surprinzator sau poate nu, principalele cauze ale timiditatii copiilor sunt chiar parintii (ii includem aici si pe bunici). Lipsa de afectiune si atentie din partea parintilor, prea multe critici, neglijenta sau chiar violenta din familie (asupra copilului sau a altor membri ai familiei) duce in mod sigur la timiditate. Toate aceste manifestari ale parintilor submineaza increderea copilului in fortele proprii pentru multa vreme. Un bunic foarte ingaduitor, care isi rasfata nepotul sau care il cicaleste tot timpul este iarasi un factor destabilizator pentru copil, mai ales daca parintii lui sunt un pic mai autoritari. Cand parintii nu stiu sa pastreze un anumit echilibru in familie sau cand se comporta in asa fel incat respectul copilului pentru parinte sa scada vor aparea probleme legate de timiditate.In mod frecvent si inconstient mamele isi transforma fiicele aflate in pragul adolescentei in persoane timide. Un soi de gelozie se instaleaza intre mama si fiica, mai ales atunci cand tatal ii ofera mai multa afectiune fiicei decat sotiei. Simplu fapt ca fata e mai tanara si mai frumoasa decat mama, sau ca are acces la o anumita scoala si deci la o anumita cariera, poate creea probleme. In astfel de situatii mama nu pierde nicio ocazie in care sa-si critice sau sa-si umileasca fiica. Invariabil, tinerele fete se transforma fie in rebele, fie in persoane retrase fara vreo opinie personala despre ce trebuie sa faca.

O alta greseala pe care o fac parintii in privinta copiilor este sa le ceara acestora niste lucruri greu de obtinut (pentru ca ei sa fie mandri de odrasle). O persoana care se va lupta sa implineasca de fapt un ideal al parintilor va ajunge la un moment dat sa creada ca n-a facut niciodata nimic pentru sine si pentru placerea proprie. Increderea in sine va fi zguduita si in plus se poate instala chiar o criza de personalitate (‘ce pot eu cu adevarat sa fac? ce-mi place mie cu adevarat?’) care se poate remedia cu ajutorul unui terapeut.

O persoana care nu te lasa sa te manifesti asa cum simti iti limiteaza de fapt increderea in sine. Chiar daca aceasta persoana este unul dintre parinti si inseamna mult pentru tine, n-o lasa sa te influenteze la nesfarsit prin vorbele sau gesturile necugetate si lipsite de intelegere pe care le face. Maltratarea de orice fel, agresiunea sexuala mai ales, lasa urme adanci in viata unui copil. De obicei acest lucru se petrece cand parintele nu-i ofera suficiente informatii copilului, asa incat acesta sa stie sa se apere singur. In cazul fetelor, mamele trebuie sa abordeze acest subiect oricat de delicat li s-ar parea. Mai bine sa indraznesti sa vorbesti cu copilul tau decat sa-l vezi ca sufera din cauza unei agresiuni si sa nu mai poti face nimic atunci. Fata poate deveni suspicioasa fata de toti barbatii, chiar si atunci cand acestia sunt buni si protectori.

Certurile dintre parinti, despartirile si divorturile, adoptarea unor copii sau copiii nelegitimi pot tulbura grav linistea care ar trebui sa existe in sanul oricarei familii. Adesea parintii trateaza incorect copiii din simplu motiv ca ei insisi sunt frustrati, nelinistiti, nesiguri sau tulburati. Un copil care traieste intr-o familie armonioasa nu va avea niciodata probleme grave de timiditate.

Posted on 27 Iunie, 2006, in Informative. Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. Timiditatea e o prostie. Ca si cei ce o practica, ce-i drept, fara voia lor. Recunosc, si eu sunt timid uneori. Dar… Imi palce sa cred ca ma tratez. No dreams, no feelings, no regrets, no expectations. Si-ai scapat de timiditate.

  2. Nu cred ca e bine sa privesti timiditatea, in general, ca pe o problema grava ce trebuie tratata (ma adresez autorului acum). Practicata in doze mici/acceptate de societate, poate fi chiar draguta🙂. Daca esti o persoana timida n-ar trebui sa-ti faci griji, exista mereu alte persoane carora le va placea asta. Si lasa parintii deoparte, uneori asta chiar nu are nici un efect asupra felului natural de a fi al copiilor-viitori adolescenti-viitori adulti.
    O prostie si mai mare e sa complexezi si mai mult persoane timide tocmai din cauza ca sunt timide.

  3. Mai… timiditatea nu e innascuta; se formeaza pe parcurs; deci, numai parintilor le revine datoria de a o corecta. Nici in doze mici nu trebuie acceptata!
    Este asemeni unei boli; netratata, se agraveaza.

  4. Mai mai… timiditatea asta are si partile ei bune…. ganditi-va cum e un baitat timid … poti avea incredere in el, stii sigur ca nu te barfeste sau nu iti face ceva rau; poti spune ca este loial :D… desigur unii spun sa ramai asa ca e bine, altii spun sa te trezesti la realitate si sa iti traiesti viata din plin😀 dar defapt si una si alta e buna si rea😉 asa ca ramne la indemana noastra sa vedem cand e bine sa fii timid si cand nu … nici figurantii nu-s buni alintati😀 paaa va las sper ca ati inteles ce voiam sa zic😛

  5. eu sunt timid… citirea unui articol despre subiectul cu pricina in care erau nuantate toate manifestarile acestei ‘boli’ si regasirea mea in toate absolut toate datele problemei pe de o parte m-au nelinistit, iar pe de cealalta parte m-au linistit.. pentru ca sincer sa fiu erau unele intrebari pe care mi le puneam si carora nu le gaseam raspunsul corect… si unele dintre ele sunau cam asa : de ce nu sunt capabil sa imi fac usor prieteni, de ce sunt asa de inchis in mine, de ce sunt temator mai tot timpu si altele de genu… eu imi bagam in cap ca sunt o fire dificila si ca eu sunt vinovat.. dar raspunsul corect mi l-a dat acel articol.. timiditatea… pentru mine acest lucru este greu de suportat mai ales ca sunt baiat iar acest lucru consider ca nu se potriveste deloc partii masculine.. da la o fata chiar este placut acest lucru.. dar ca baiat sa te stii slab, sa ai senzatia de inferioarite este greu de acceptat.. iar partea urata a timiditatii este ca este exploatata de cei din jur.. baietii rad de tine… iar fetelor le plac baietii timizi pentru ca, citez de la o persoana feminina cunoscuta mie, „poti sa faci ce vrei din ei”.. dupa asemenea cuvinte nu prea ai cum sa nu te complexezi.. mai ales daca nu esti o fire optimista asa cum sunt eu.. si asta din cauza ca viatza nu si-a ingaduit sa fie optimista cu mine… deci concluzie partea care m-a nelinistit e faptul ca stiu ca sunt timid si lucru acesta nu pot sa il accept iar partea linistitoare e ca acum ca tot stiu boala poate reusesc sa ii gasesc leacul.. iar pentru cei care rad de cei timizi sau ii exploateaza a-si avea pretentia sa citeasca acest articol si sa caute sa se puna in pielea personajului si sa vada daca li se pare placut sau nu.. :

    TIMIDITATEA – BOALA SOCIALA

    Epoca electronicii este menită să ne ofere mai mult timp liber; ea însă ne lipseşte din ce în ce mai mult de el. Tehnologia ne-a făcut eficienţi şi a redefinit timpul şi valoarea lui; el nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid şi cu un scop. Pe de altă parte, tehnologia defineşte continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt puşi din ce în ce mai rar în faţa unor interacţiuni directe datorită telefoanelor, fax-urilor, Internetului etc., care dau iluzia unui contact direct (de fapt, singurul lucru atins este tasta calculatorului). Ocaziile din ce în ce mai puţine de contact direct între persoane îi pun pe timizi într-un mare dezavantaj.
    Studiile arată că, din 1975 până în prezent, frecvenţa timidităţii a crescut de la 40% la 48%. Timizii, aparent blânzi şi calmi trăiesc, de fapt, într-o continuă stare de şovăielnici, permanent analizându-şi părţile negative şi preocupându-se peste măsură de părerea celorlalţi despre ei. La o petrecere, de exemplu, în timp ce toţi ceilalţi fac cunoştinţă unii cu alţii, dansează, persoanele timide îşi analizează modalităţile de control al impresiei publice pe care o generează („Dacă stau în cel mai îndepărtat colţ al camerei şi pretind ca examinez tabloul de pe perete, toţi vor crede că sunt interesat de artă şi nu va fi nevoie să vorbesc cu nimeni ”). În tot acest timp, inima lor bate repede, pulsul creşte, stomacul este încordat – toate acestea fiind semnale psihologice ale suferinţei şi nefericirii autentice.
    Într-un articol al său, Zimbardo (cunoscut psiholog italian) enumera consecinţele nefaste ale timidităţii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunoştinţă cu oamenii şi a închega prietenii, ceea ce îi condamnă pe timizi la singurătate şi depresie. Apar şi probleme cognitive: incapacitatea de a gândi clar în prezenţa altora, tinzând să se blocheze în conversaţii. Ei pot părea din această cauză, dezinteresaţi sau nepoliticoşi, când sunt de fapt foarte nervoşi. Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupaţi de fiecare aspect al înfăţişării şi comportamentului lor. Trăiesc sub presiunea a două temeri: de a nu fi văzuţi de ceilalţi şi teama de a fi văzuţi dar consideraţi nesemnificativi.
    Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu. Ultimele concluzii la care s-a ajuns în înţelegerea acestei boli sunt următoarele:
    Incidenţa timidităţii în lume a ajuns la 48% şi este în creştere;
    În general timiditatea este ascunsă;
    Unii oameni se nasc cu o înclinaţie a temperamentului spre timiditate. Totuşi, acest fapt nu condamnă persoanele respective la „evitarea privirii celorlalţi”.
    Foarte mult se datorează educaţiei din familie. Se vorbeşte chiar de o neurobiologie a timidităţii. Cel puţin trei centri cerebrali care mediază frica şi anxietatea sunt implicaţi în comportamentele timide.
    În mare parte, timiditatea este dobândită în urma experienţei de viaţă. Incidenţa timidităţii variază cu fiecare ţară. Se pare că israelienii sunt cel mai puţin timizi dintre toţi locuitorii planetei. Un factor major care determină timiditatea este stilul diferit al fiecărei culturi de a atribui lauda şi pedeapsa copiilor.
    Timiditatea are o anumită valoare pentru supravieţuire.

    Istoria naturală a timidităţii

    Timiditatea nu a fost întotdeauna o sursă de suferinţă. A fi timid sau inhibat serveşte unei funcţii protectoare, întrucât naşte precauţie. Fără îndoială, timiditatea l-a scos pe Homo-sapiens din câteva situaţii „încordate” de-a lungul erelor. Iniţial timiditatea a servit ca armă protectoare pentru eul fizic. În fond şi la urma urmelor, numai după ce s-a acomodat total cu un nou mediu , un animal se simte în siguranţă, se comportă natural, relaxat şi explorează împrejurimile. Procesul de acomodare este o caracteristică fundamentală a tuturor organismelor.
    Cum conştientizarea la om a crescut, principala ameninţare o constituie acum stânjeneala psihologică, starea oamenilor de a se simţi în încurcătură. Fiecare individ posedă, într-o oarecare măsură, ceea ce se numeşte inhibiţie socială. O mică doză de timiditate este benefică pentru orice om; prea multă, însă, nu foloseşte nimănui.
    Tehnica este un mediu perfect pentru timizi. Internetul, de exemplu, reprezintă un mod de a interacţiona cu ceilalţi. Orice tip de comunicare indirectă înlătură multe dintre barierele care îl inhibă pe timid. Pericolul este însă acela că tehnologia poate deveni un paravan după care se ascund cei ce se tem de relaţiile sociale directe.

    Sfaturi pentru părinţi

    Pentru a nu avea copii timizi, părinţii trebuie să respecte anumite sfaturi date de psihologi:
    # Nu fiţi superprotectori; lăsaţi copilul să facă faţa singur la provocări; încurajaţi-l să exploreze noi lucruri şi situaţii.
    # Arătaţi-le respect şi înţelegere; staţi de vorbă cu el despre sentimentele sale, stările de nervozitate şi teamă; depăşirea anxietăţii şi fricii nu este un proces simplu; este nevoie de simpatie, răbdare şi perseverenţă;
    # Încurajaţi-i tot timpul, în special în momentele în care se simt stânjeniţi sau după ce au fost „necăjiţi” ;
    #Ajutaţi-i să-şi formeze prieteni; copiii timizi se joacă mai bine cu copii mai mici decât ei;
    # Sfătuiţi-vă cu profesorii ce măsuri ar trebui luate în clasă sau pe terenul de joacă în favoarea copilului dumneavoastră;
    # Pregătiţi-vă copilul pentru noi experienţe, ajutaţi-l să-şi pregătească activităţile care reprezintă pentru el situaţii noi:
    • Cum să ceară informaţii unui necunoscut
    • Cum să se comporte la o petrecere;
    # Ajutaţi-l să-şi găsească activităţi potrivite vârstei, să se implice în activităţi extraşcolare;
    # Oferiţi-le un suport indirect, arătaţi-le mulţumirea şi mândria dumneavoastră;
    # Feriţi-vă de certuri în prezenţa copilului, este foarte important sa-i oferiţi siguranţă şi armonie în familie;
    # Folosiţi-vă şi propriul dumneavoastră comportament, ca un exemplu de urmat de copilul dumneavoastră;
    # Cel mai important este să discutaţi, să-i toleraţi şi să vă iubiţi copiii aşa cum sunt ei, chiar şi timizi, şi nu cum aţi dori dumneavoastră să fie.

    Ajutaţi-i pe timizi

    Din doi oameni, unul este timid. Fii sensibil la faptul că alte persoane nu pot fi atât de sigure pe ele şi de încrezătoare ca tine. Este de datoria ta să-i faci pe ceilalţi să se simtă bine în preajma ta.
    Asigură-te că nici o persoană dintr-o adunare nu monopolizează atenţia, toţi cei prezenţi trebuie să beneficieze de o oarecare atenţie pentru un timp.
    Acţionează astfel încât să scoţi ce este mai bun din ceilalţi în orice situaţie. Profesorii ar trebui să solicite mai multe răspunsuri din partea celor care nu prea vorbesc.
    La petreceri „sparge gheaţa”, apropiindu-te de cei care stau singuri şi atrage-i în cercul tău de prieteni.
    Ajutaţi-i pe ceilalţi să se implice în conversaţii care îi avantajează. Află ce îl interesează pe timidul de lângă tine şi deschide discuţia pe această temă.
    Implică persoanele timide în conversaţie. Timizii nu intervin într-o discuţie neîntreruptă. Dacă tu eşti activ într-o conversaţie, antrenează-i şi pe cei mai timizi.

    De reţinut

    Trebuie să se facă distincţie între introvertiţi şi timizi.
    Introvertiţii au capacitate de comunicare şi stima de sine necesare relaţionării cu ceilalţi, dar preferă să fie singuri. Timizii doresc chiar foarte mult să fie cu ceilalţi, dar sunt deficitari în ceea ce priveşte capacitatea de relaţionare socială şi consideraţia pentru propria persoană.
    Ceea ce-i uneşte pe timizii de toate felurile este acuta lor conştiinţă de sine. Ei sunt „conştienţi” chiar şi de propria lor conştiinţă de sine. Îşi petrec foarte mult timp concentrându-se asupra propriei persoane şi asupra slăbiciunilor lor, încât le rămâne prea puţin timp să privească în jur.
    Fiind o variabilă a personalităţii, timiditatea poate fi regăsită, într-un moment sau altul, la fiecare dintre noi, fără a face însă obiectul unei terapii. Dar atunci când timiditatea este structurală, profundă şi de lungă durată, terapia ei este necesară şi chiar imperativă.

  6. Am revenit iara aici citind, gandint din nou meditand asupra problemei ; intradevar am preteni mai mici ca mine si ma distrez cu ei dar nu credeam ca e din cauza timiditatii :)) Sunt matur si inca port aceasta „boala” dar nu las eu lucrurile asa ma lupt ,simt eu ca o sa fie mai bine😀 bye bye

  7. Adica..timiditatea e buna?o fi,intr-adevar..macar nu esti increzut,nu vorbesti prea mult,riscand deci mai putin sa spui prostii,are parti bune.Dar cand toti te folosesc si tu nu poti sa li te impotrivesti,cand nimeni nu te ia in serios,cand fiecare vorba a celorlalti te afecteaza,cand fata pe care o iubesti se afiseaza mereu cu altii si mai mult decat atat isi mai si bate joc de tine,dandu-si seama ce simti pentru ea..cand nici macar un singur prieten de-al tau(credeai ca ai asa ceva?) nu vine sa te viziteze nici macar o singura data,iar tu esti prea timid sa suni pe cineva..sau sa mergi tu in vizita la ei…atunci ma intreb daca este ok,daca o sa fie ok pana la urma..oare trece cu varsta,cum zic toti,sau ma amagesc zilnic cu asta..?ok,ziceam si eu..(Faith,by its nature,must transcede logic)

  8. da..am citit aceste comment-uri oricum..si eu sunt astfel si nadajduiesc sa treaca..:)

  9. am revenit am citit si iti spun „TooYoung” si eu trec prin asa ceva numai ca fi destept … fetele sunt de mai multe feluri nai gasit inca pe aia cuminte cum am gasit-o eu care intelege acest tip de baiat ii zice „misterios ” si imi place😀. In legatura cu statu in casa am rezolvat si asta cumva😛 lucrez pe calc fac animatii pe 3ds max (gold medal infomatrix) deci nu pedeageaba🙂 mai nou invat si ceva flash … stun profesii pt fiecare om timid .. cum o fi el .
    Noroc tuturor sper sa nu uit sa mai trec pe aici
    bye bye

  10. da..din pacate sunt si eu unul dintre acei timizi,incerc sa ma apar,dar e ca si cum te-ai ascunde dupa un chibrit:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: