Suferinta naste … suferinta sâmbătă, Apr 12 2008
Questions and Thoughts 5:45 pm
Ti s-a intamplat vreodata sa fii atat de trist incat sa nu ai chef de nimeni si nimic?!
De ce oamenii tristi se gandesc la lucrurile frumoase din trecut? Cand cineva te supara sau iti face ceva ce nu iti convine, mereu ai tendinta sa te gandesti la alte fapte ale sale care te bucura… De ce omul nu are capacitatea sau de ce nu a fost creat astfel incat in momentele critice sa se gandeasca la alte dezamagiri si probleme datorate persoanei respective si astfel sa reuseasca sa o “elimine” din viata si existenta sa?!
Am stat si am meditat profund asupra acestui fapt, insa am ajuns la o concluzie pe care am stiut-o deja… cu cat omul este mai “respins” sau cu cat cineva vrea sa te indeparteze mai tare, cu atat mai mult tu il doresti mai aproape de tine. E o prostie a vietii, parerea mea; suferinta naste suferinta.
23 aprilie, 2008 la 6:52 pm
cred ca oamenii tristi se gandesc la lucruri din trecut pentru ca acela le este singurul refugiu. Pentru ca acolo stiu exact ce s-a intamplat si nu au chef sa se gandeasca la ce se va intampla in viitor. Nu au disponibilitate, pur si simplu. Sper ca nu am fost foarte ambiguu. Eu stiu ce vroiam sa spun. Cel putin eu
4 mai, 2008 la 6:41 am
Buna, Adrian
Am ajuns din intamplare aici. Si am ramas surprins ca explicatia ta este foarte aproape, de fapt spui acelasi lucru cu ceea ce imi explicasem eu candva. Ca sa adaug doar, sau ca sa rezum putin, cred ca ne intoarcem in trecut pentru ca ne simtim in siguranta. Suntem la adpost de necunoscut si de alte potentiale necazuri si tristeti, pentru ca intrecut toate… sunt trceute. Voila
17 iunie, 2008 la 2:17 am
Cu toate acestea putem alege schimbarea dar in mod paradoxal suntem atrasi de ceea ce pare greu de obtinut.