Ar fi in zadar sa ma zbat pentru clipe fumate din dor de pasiune si sete de bine…!
M-am plictisit sa gandesc matematic fiece pas pe care il fac… am obosit sa alunec spre tine, sa ma impotmolesc in noroiul de vorbe, sa cad in genunchi, in mizerii… si apoi sa ma ridic de parca nimic nu s-ar fi intamplat si sa-mi continuu agonia prin ganduri ce-s moarte chiar dinainte de a fi nascocite!
Nu am putere sa mai pasesc peste tot ca peste un mozaic din cioburi de sticla brutal maruntita si fara sa stie pamantul ca am fost pe acolo… si eu! N-am viata destula sa-ti cant tie in struna oricat de mult mi-as dori!
M-am saturat sa astept… sa vina secunda, sa vina minutul, sa-nceapa sarutul, sa treaca ninsoarea, sa vina si ziua si seara, sa murmure marea in somn, de iubire, sa tremur ca gheata sub pasi rataciti, m-am saturat de frig general si caldura cu stropul, de voci ce pandesc prea din umbra tot aerul ce-mi gadila trupul, m-am saturat sa muncesc pentru o vorba, sa obosesc pentr-un gand…m-as satura si de mine-n curand!
Nu am putere sa visez mai departe, e drumul prea lung si-i desert peste mare, si-s fantezii doar de-o clipa, nimic ce dureaza mai mult de o zi!
M-am plictisit sa mai plang… de parca as fi mereu taiat in inima vie de orice vorba, fie ea rece, fie pustie; sunt lacrimi prea multe… ce fug in zadar; se duc fara noima, sa scape de mine, alearga pe obraz ca-n razboaie, cu flacari de viata in urma… si-s multe… si dor… am obosit sa le numar!
M-am saturat sa te vad stand langa mine degeaba, sa-ti fie gandul plecat prea departe, iar trupul lasat… amanet in bratele mele, stiind ca-i in paza!
M-am saturat sa incerc sa descopar ce-ti macina mintea, ce te framanta intr-atata incat sa te rupi cu totul de lume… ca sa zbori pe pamant!
Am obosit sa te vreau pentru mine, am obosit sa ascult, sa masor, sa pricep, am obosit sa trec cu vederea, sa iert ce ma doare profund, sa uit ca nu e iubire de suflet la mijloc, am obosit sa ma mint zi de zi, am obosit sa te cred si sa sper ca poate maine e ziua cea mare, ca ai sa-ti dai seama de lucruri ce trec pentru tine… de vreme… de mine!
M-am saturat de afectiune cu gramul, de imbratisari fugitive facute din politete mai mult, m-am saturat de haos si ezitari, de rezervari in visare, m-am saturat de lupte cu soarta, de lucruri ce zac fara sa fi fost vreodata zise, de intrebari care nu-si vor gasi prea curand raspunsul, m-am saturat sa ma rog, sa-mi doresc… m-am saturat sa cer sa mai simt ce-am trait langa tine, m-am saturat sa ma tem de reactii la vorbe, m-am saturat sa m-ascund!
M-am plictisit sa fiu doar aroma ce naste instincte, sa fiu catifea pentru palmele tale, sa fiu foc ce transpira lipit de trupul tau, m-am plictisit de trait ca in filme cu aparente si amagiri, m-am plictisit sa tanjesc pentru o noapte, pe care firesc ar fi fost s-o primesc atata timp cat inima mea e vrajita cu farmec irezistibil de tine, m-am plictisit sa nasc amintiri pe care nu le poti accepta nicio clipa, m-am plictisit sa fiu bland, sa accept orice, sa plec fruntea adesea ca si cum mi-ar fi rusine de mine, sa tac chiar de doare, m-am plictisit sa-mi musc cu patima buzele de ciuda si sa ma abtin sa nu erup!
Nu am putere sa sper ca-mi vei da intr-o zi ce mi se cuvine, nu vreau sa vad cum se stinge iubirea din sufletul meu fara ca tu sa incepi sa pricepi… iubitul meu! M-am saturat sa explic tuturor povestea numita iubire… m-am saturat sa vorbesc fara tine… jumatate din mine…!
