Roma marţi, Iul 31 2007

Roma… Toate drumurile duc la Roma… nu e chiar asa; m-am convins de asta si nu e prima data. O gramada de autostrazi incurcate de la Rimini spre Roma; ceea ce nu imi place in Italia este proasta semnalizare pe autostrada; adica iti da un indicator cu maxim 500 m inainte de schimbarea directiei de mers, pe cand in Austria sau Germania te avertizeaza cu cativa kilometri buni inainte. Alt lucru oribil aici, mai ales la Roma este faptul ca soferii nu tin cont aproape de niciun semn/regulament de circulatie. Toti se baga, ies, intra, fara sa semnalizeze, nu asteapta sa ii faci vreun semn sau sa il lasi sa intre in fata ta; sa iti multumeasca careva … nici nu incape in discutie; de aceea 98% din masinile din Roma sunt accidentate intr-o mica sau mai mare masura; am ajuns sa cred ca e o moda sa ai masina lovita.

 

La Roma… mare scumpete, mare. Un coca-cola 0,5L si un hot-dog costa 14 euro. Cam mult, zic eu, avand in vedere faptul ca daca mergi sa mananci o pizza medie la Pizza Hut, nu platesti mai mult de 10 euro si primesti si o apa minerala 0,5L.

 

La intoarcere spre Rimini am facut cam 1 ora si 30 de minute de la Colosseum pana la iesirea din oras cu toate ca nu era ora de varf si traficul era relaxat.

 

Pe autostrada nu e mare confortul chiar daca conduci cu 160 km/h, curbe la tot pasul, tuneluri cat cuprinde si soferi indiscipliniati. Taxa de autostrada Rimini-Roma = 27.5 euro.

Revin cu detalii mai tarziu.

No Responses »

 

Furtuna la Rimini luni, Iul 30 2007

E furtuna.

 

Stropii mari de ploaie se izbesc de nisipul fainos de pe plaja si il imprastie in bataia vantului. E furtuna pe mare; valuri de cativa metri inaltime se sparg pe mal; un peisaj parca rupt dintr-un vis; norii plutesc pe cer deasupra mea si se joaca hide ‘n seek cu soarele arzator.

 

Alerg in casa si ma ascund in circumvolutiunile creierului tau; fug de toti.

 

Somn usor!

No Responses »

 

Rimini - part one sâmbătă, Iul 28 2007

 

Dupa un drum de vreo 1300 km cu oprire la Budapesta, Parndorf si Viena, am ajuns in sfarsit la Rimini. Mare caldura, mare – erau in jur de 39 grade C si nimeni nu se agita precum in Romanica, la nici 35. Ajuns la hotel, domnul de la receptie nu intelegea de ce am voucher si de ce am platit in Romania; nu vorbea nici engleza, nici maghiara, daaaaaar nici italiana [huh… mi-a dat batai serioase de cap treaba asta]; era de prin Spania; am reusit intr-un sfarsit sa ma inteleg cu el cu putina mea limba spaniola pe care o stiu. Mi-a intins gratios un card de acces in apartamentul 46 si m-a indrumat spre lift. Dupa ce am urcat pana la etajul 4 cu un lift din sticla al carui pereti formau un acvariu cu pesti foarte colorati, am inspectat locul in care urma sa imi petrec cateva zile bune; am fost placut surprins sa vad ce bine arata apartamentul si cat de bine dotat era; aveam chiar si sezlonguri pe terasa [sa nu uit sa iti spun ca aveam o terasa imensa; cam cat living-room-ul], marchiza, bar si… o priveliste superba la mare.

 

Cam asa au decurs primele zeci de minute; apoi am trecut la desfacutul bagajelor si aranjarea hainelor in dulap; un dus rapid si … pe terasa la un cocktail.

 

Te las… imi termin bautura si ies la o plimbare.

 

Dupa-amiaza ne vedem pe plaja.

No Responses »

 

Holiday post joi, Iul 26 2007

 

Toate drumurile duc la Roma!

No Responses »

 

It’s so hot in Romania that… marţi, Iul 24 2007

• the cows are giving evaporated milk.
• the trees are whistling for the dogs.
• you no longer associate bridges (or rivers) with water.
• you eat hot chilies to cool your mouth off.
• you can make instant sun tea.
• you learn that a seat belt makes a pretty good branding iron.
• the temperature drops below 35 C, you feel a bit chilly.
• you’ve experienced condensation on your butt from the hot water in the toilet bowl.
• you would give anything to be able to splash cold water on your face.
• you can attend any function wearing shorts and a tank top
• you discover that in July, it takes only 2 fingers to drive your car.
• you discover that you can get a sunburn through your car window.
• you notice the best parking place is determined by shade instead of distance.
• hot water now comes out of both taps.
• it’s noon in July, kids are on summer vacation, and not one person is out on the streets.
• you actually burn your hand opening the car door.

No Responses »

 

Laura Stoica - Nici o stea marţi, Iul 24 2007

No Responses »

 

Sa lasam vanturile… marţi, Iul 24 2007

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip…Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie? 

No Responses »

 

Nisip si piatra marţi, Iul 24 2007

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert. La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit. Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip: ”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.” Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

No Responses »

 

In cautarea diamantului interior marţi, Iul 24 2007

Un om avea un diamant, despre care isi amintea ca o data a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atata praf si mizerie incat acum arata ca o piatra oarecare. Si atat de urat i se parea, ca nu-l arata nimanui.

Dar intr-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastra si a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea sa l-arate in public! Bine, nu avea nici cea mai mica stralucirea, dar cel mai putin nu mai arata asa de urat…

Si noi avem un diamant. E partea cea mai buna din noi, cea mai autentica, libera, cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Si diamantul nostru este acoperit de indoieli, frici, gelozii, credinte gresite, comprtamente impuse, si cand ne uitam la el nu ne place, si ne e rusine sa-l aratam.

Mai rau, il acoperim cu o masca conventionala, care nu are nici o legatura cu noi si nu are cea nici cea mai mica stralucire - dar ni se pare mai acceptabila si atragatoara. Chiar ne identificam cu ea.

Gasirea diamantul interior e un process alchimic care nu se termina niciodata, e un drum catre eul tau interior care poate fi uneori dureros si greu, mai ales daca - in afara de tot ce ne-a fost impus de parinti, societate, profesori, preoti, media - trebuie si sa daramam zidurile de protectie pe care noi singuri ni le-am cladit.

E un drum care cere vointa si curaj, dar care merita sa fie parcurs. De fapt, singurul drum care merita.

In fond, daca nu te gasesti pe tine, ce mai conteaza ce altceva ai gasit? Ce mai conteaza cat de bine ai pus la calea minciuna cu care te protejezi, daca sub ea nu se vede nici cea mai mica stralucire?

As vrea foarte mult sa va povestesc cum mi-am gasit eu diamantul meu interior, si sa va calauzezc pe calea eliberarii oferindu-va reteta miraculoasa.

Adevarul este ca sunt ingropat in treburile zilnice, probleme, draci, minciuni - ca fiecare om de pe planeta asta. Si de multe ori nu am nici cea mai mica ideea despre cum ar arata acest presupus diamant… si nici vorba de a-l scoate sa fie aratat lumii.

Totusi, prin atata mizerie, uneori percep o schinteie. Si, oricat este de scurta, imi dau seama ca este o schiteie a infinintului, care imi arata o directie si imi spune ca drumul merita sa fie parcurs.

Urmati-va scanteia!

No Responses »

 

Poza din scara luni, Iul 23 2007

9AM.ro

 

3 Responses »