“Dacă omul ar acorda morţii măcar un minut pe zi de meditaţie, conflictele în care ar fi implicat şi-ar micşora importanţa şi soluţiile cele mai rele l-ar speria mai puţin, ar fi oricum mai îndrăzneţ şi s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuţi să nu putem concepe în noi înşine că am putea muri, să simţim adică, că totul s-a sfârşit, fiindcă astfel ştim prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, ne gândim, dar această bună zi va fi cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai este! Şi continuăm prizonieri ai forţei noastre vitale, să mărim nemăsurat, cu secretă şi puternică lupă, gesturi şi cuvinte care ne chircesc sufletul.”
ramona a zis,
3 septembrie, 2007 at 3:38 pm
romanul Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda a avut un impact importnat in viata mea.Mi-au placut foarte mult cele 3 volume.
O RECOMAND TUTUROR