Dupa [o] luna
As muta muntii din loc, as fugi pana pe luna… dupa o luna…
Ce n-as face, oare, sa te mai vad un minut…?!
Sunt un fir de praf, purtat de vant… nu imi mai doresc nimic.
Tu ai plecat, insa ai uitat sa ma redai mie; am ramas cu tine, si nu ma mai regasesc in mine. Nu mai sunt… nu mai exist; nu mai exist pentru nimeni altcineva in afara de tine.
Ma incalzesc in lacrimi si ma hranesc cu ceea ce mi-a mai ramas: amintirile. La ora tarzie ai venit, si tot atunci ai plecat; m-ai lasat singur printre straini.
Ochii tai ma faceau sa zambesc; acum, cand sunt inchisi, inchis imi e si sufletul.
Rauri fierbinti curg pe obraz, cuvinte calde si regrete multe, amintiri si clipe frumoase imi invadeaza gandul.
E tarziu… si timpul nu mai are rabdare.
