E noapte si e mult somn. E o liniste inmarmurita. Totul tace.
Tastele calculatorului meu perturba acest cadru.
Privesc… lung spre luna; apare ca un disc alb, stralucitor, caruia parca lumea i-a furat jumatatea.
Stelele se intrec in a luci, asemeni oamenilor care concura in a se inghiti unul pe celalalt.
Intuneric.
Liniste.
Multe ganduri si amintiri imi trec acum prin minte. Insa… toate conduc la o singura persoana. Una speciala.
Zgomotul masinilor care trec prin zona, imi distrag atentia. Nu ma pot concentra. Nu pot intelege. DE CE?!

“Ingerii deasupra noastra
Vor canta un imn divin -
Ah, ce clara noapte-albastra, -
Poezie, sau destin.”


New to wordpress? Welcome aboard
Hmmm… nu sunt chiar foarte strain de lumea wordpress, insa abia acum am inceput sa activez pe-aici.